Dan Sorina. Dan. Sorina. “Dansorina”…
Ce e o „dansorină”. Care este primul lucru care vă vine în minte când rostiţi acest cuvânt?
Eu mă gândesc la balerinele acelea micuţe, cu fustiţe albe, care se învârt, în gol, în casetele muzicale odată ce am ridicat capacul...
Nu, nu am avut niciodată o astfel de casetă muzicală.
Şi, da, e hilar că asta reprezintă, material, o „dansorină”. Pentru că nu mă reprezintă câtuşi de puţin.
Fizic.
Există totuşi câteva aspecte care mă aseamănă cu această papuşică... uitată de lume, ascunsă în întunericul cutiuţei ei muzicale. Se învârte în gol, „tourner dans le vide” – vorba cântecului, de parcă ar fi, neîncetat, în căutarea partenerului pierdut. Sau a celui pe care nu l-a întâlnit încă.
De la copilăria tristă a Sorinei Dan, la eleva şi mai apoi studenta Dan Sorina – o tânără cu ambiţii scriitoriceşti, la soţia Iagăru Sorina, operator call center, niciodată mamă... trecând prin intermediarul Semplicemente Sorina – o femeie însingurată care a început să scrie găsind inspiraţia în orice detaliu mărunt al vieţii... la Dan Sorina. O ‘dansorină‘, dar nu în adevăratul sens al cuvântului, o minte complexă şi plictisitor de atentă la detalii, şi o inimă. Frântă de mii de ori. De oameni care nu au putut să îi vadă puritatea şi nu s-au deranjat să îi cuprindă esenţa. Un suflet care, paradoxal, încă mai speră.
La o viaţă nouă, la o viaţă mai bună... La Iubire.
La iubirea pe care o poate oferi numai sufletul pereche.
Acela pe care încă îl caută... cu înfrigurare.
Deși... știe bine că, poate, nu există.
Cu toate că... demult... crezuse că l-a găsit.
”Dansorina”. Dan. Sorina.
Dan Sorina
"Shine, shine on my way
And I will remember your love
Shine, shine on my way
And I will never fall out of love"
Sufletul... rupt în bucăţi de mii de ori... a rămas acolo, în noroi, între lacul îngheţat şi telecabina mângâietoare şi caldă, în tricou alb...
Ai grijă de el!... Veghează... tu... asupra lui!...
