Am început să scriu încă de mică, din clasele primare, atunci când, după ore, mergeam la cenaclul de literatură. Îmi amintesc și acum chipul domnului profesor, semăna un pic cu Ion Caramitru. Atunci am învățat să lucrez cu rimele așa cum cântăreții fac vocalize pentru a-și încălzi vocea. Îmi plăcea, mă pasiona. Mergeam în paralel și la un curs de fotografie. Undeva-n amintiri aș mai ști să developez o fotografie... așa cum se făcea asta pe vremea când nu existau telefoane mobile.
M-am definit dintotdeauna ca prozator. N-am citit niciodată cu plăcere nici teatru, nici poezie. Încă știu, în străfundul sufletului meu, că sunt prozator.
Până-ntr-o zi. Ziua-n care am aflat că... Veronicăi Micle/Dorei Stănescu îi place poezia.
Ziua-n care-am scris prima poezie...