Fi(b)re de albastru

    În genunchi, pe covor de catifea, locuiesc, moale, în sufletul tău. Cu tălpi goale păşesc, timid, pe podelele sigure.
    Colindul s-a oprit.
    Simt puritatea lemnului ud, nelăcuit, proaspăt tăiat și mustind de sevă, până în vene.
    E atâta iubire aici, la tine-n suflet!

    Suntem legați cu toții unii de ceilalți prin firele invizibile și indivizibile, ale energiei materializate din care am fost plămădiți. Existăm...în golul din fiece atom.
    Dincolo de iubire, de real, dincolo de moarte şi de etern, întâlnirea corpurilor în această viață a fost o regăsire de suflete care se caută dureros, frenetic, de mii de alte vieți.
    Neuroni şi protoni îngemănați - esența mea în mintea ta, visele tale în inima mea.

    O să ne pierdem?
    Poate. Cu siguranță mai devreme sau mai târziu ne vom despărți din nou.
    Adevărul este însă că ne vom regăsi apoi, iar şi iar, mereu.
    Negreșit.

    Privește-mi adânc în irişi!
    Mă recunoşti?