Atârn între pământ și cer.
Dorință și mister,
Mă leagănă un gând
Și te iubesc plângând.
Lacrimi de fericire,
Cu-a inimii simțire
Inundă dimineața
Iluminându-mi viața.
Sunt suspendată între bine și rău,
Atârn, și-acum, de gâtul tău,
Strop de infinit și vis fericit,
În liniștea caldă, dorul să adoarmă.
De la stâncă la plăcere
Eu te-mbii acum, durere,
Îți cobor în vis, și-ntruna,
Îți aduc, în palme, luna.
Pentru tine plânge cerul,
Pentru tine - efemerul,
Ție-s plămădite toate:
Zile, nopți, singurătate.
Te-ai agățat, cu sufletul, de mine
Și am jurat să îmi înfig în tine,
Cu dinți albi, de lapte,
Gânduri mari, necoapte.
Pe umeri îți porți
Ne-nfrânt nemurirea,
Când te privesc nu poți
Să nu îți pleci privirea.
Și tremură-ntre noi
Împărțirea la doi
Și sufletu-ți - stingher,
Între pământ și cer.
