Mă-ntreb, de ce suntem?
De ce plângem?
De ce cântăm?
De ce zburăm?
De ce murim?
De ce iubim?
Și din ce gând,
De ce te plâng?
De ce pământ
Și de ce vânt?
De ce ești ploaie
Și curgi, șiroaie?
De ce mă simți,
Cu ochi fierbinți?
De ce te dărui
Și de ce stărui?
De ce crezi tu,
Că eu sunt nu
Și tu ești da,
Sau altceva,
Altcineva,
Cu ochi de stea,
Cu gând de dor
Și glas de nori?
Cu vis de flori,
Tu mă-nconjori
Și mă alinți,
Cu ochi cuminți,
De ce cu minți
Vorbim de sfinți?
De ce exist
Și cum rezist?
Și cum de sunt,
Copil plăpând,
Suflet flămând
Dor fremătând?
De ce, cocor,
M-avânt în zbor?
Și cum de cânt
Orice cuvânt?
De ce aici
Tu mă ridici?
De ce acum
Sunt foc și scrum,
Și-atâta soare
Atât de mare?
Și cum de, oare,
Nimic nu doare?
Și de ce eu?
Și de ce tu?
Și...de ce nu?
