Nu cred că sufletul poate fi 'declinat' de la feminin la masculin. Așa, ca un substantiv. Nu cred că femeile iubesc mai mult decât bărbații. Poate că se manifestă diferit, dar nu sunt altfel. Iubirea nu poate fi conjugată. Eu la prezent, eu la imperfect, eu simplu și perfect simplu...tu la perfect compus, tu la condițional, tu, mai mult ca perfect, la viitor...iubim la fel, cu aceeași intensitate, cu aceeași puritate.
Și mai cred, ca a face dragoste tine de inteligență. Facem dragoste cu toții, pe paturi, pe ascuns sau in văzul lumii. Sufletele inteligente însa, fac dragoste neîncetat. Si simt mângâierile calde pe faldurile creierului.
Aș vrea...să îți sărut firele albe care abia ți se ivesc pe tâmple...
Sufletelor, când plâng, le curg oare, și lor, lacrimi fierbinți pe obraji?
„Şi, de mă porţi încă pe tâmple,
Ajută-mă să reclădesc
Un basm în care să se-ntâmple
Tot ce-ţi doreşti, tot ce-mi doresc.”
(Lili Trif)