Drumul

Și dacă zilele n-ar fi
De dimineți frumoase pline,
Și dacă timpul s-ar opri
Atunci când mă gândesc la tine,

Când nopțile ar dispărea
Și clipele mi-ar fi doar zile,
De chipul tău s-ar lumina,
Zâmbind, mereu, de-atâta bine,

De câte ori aș număra
Lacrimi ascunse pe sub pleoape?
De câte ori, în umbra ta,
Te-aș simți, iar, tot mai aproape?

Și cum să pot să uit de stele?
Cum să-ndrăznesc să fiu aici?
Cum visurile mari și grele
Să pot să mi le fac mai mici?

În clipele în care vii
Din locurile unde pleci,
Uit iar de nopțile pustii,
De zile lungi și inimi reci.

Și-oriunde visele m-or duce
Tot încercând să fug de bine,
Iar înspre tine or s-apuce
Pe drumul lung, cel către mine.

Din doruri fără de-nceput
Cu tot ce simt și ce-am simțit,
Am învățat, deși n-am vrut,
Că totu-i fără de sfârșit.