Motto: : “O să fie bine!”.
Mi-e frig în suflet și în gând,
E frig și mă trezesc plângând,
E frig în sânge și-amintiri,
În lacrimi, umeri și-n simţiri.
Și când e frig mi-e și mai dor,
N-am nici un soare, nici un nor,
N-am nici un vis, nici o speranţă,
Și viaţa-mi pare-a fi o zdreanţã
Uitată-ntr-un oraș pustiu,
Din care plec, în care viu,
Din când în când, din gând în gând,
Din corp, din cer și din pământ,
Din presimţire și din gând,
Din siguranţă, din mormânt,
Din dragoste și din credinţă,
Pe drumul către nefiinţă.
Și mă dor ochii plânși în craniu,
Și totu-n juru-mi pare straniu,
Și înlăuntru-i deranjat,
Deconcertant. De speriat.
Și mă întreb tu unde ești
În poezii sau prin povești?
Te caut sus, te caut jos,
Ești dumnezeu, ești păcătos,
Ești vorbă grea, cuvânt ce doare,
Ești o tăcere-apăsătoare,
O melodie, un ecou,
Ești tu, același, om din nou.
Și clipa trece peste noi,
Cei îngheţaţi, plini de nevoi,
Și lasă urme de cătran,
În sufletul de peste an.
Și soarele răsare iar,
De parcă totu-i în zadar,
De parcă timpu-i funerar
Și anotimpul milenar,
De parcă mugurii-s de paie,
De parcă iar o faci de oaie,
Și parcă nimănui nu-i pasă
Că-ţi e tăcerea și mai groasă,
Că-ţi este vorba și mai scumpă
Și inima și mai adâncă,
Că-mi este sufletul covrig,
Când mă gândesc cât ţi-i de frig.
