Premisă: ”Harta nu e teritoriul.”
Sufletul este atât de plin de emoție încât cuvintele... parcă nu mai prind formă.
Mintea aleargă cu 200 la oră aranjând si rearanjând constant harta.
Oamenii atât de evoluați încât nu a mai rămas în ei pic de aroganță și care emană modestie prin toți porii... oamenii care-i inspiră pe cei din jur prin simpla prezență, cei cărora le simți pur si simplu inteligența elegantă înainte de a fi rostit vreo vorbă... ei bine astfel de oameni pe mine mă lasă fără cuvinte.
Mă doare fiecare secundă care trebuie să treacă, metodic, grijuliu, rafinat și finuț, mângâietoare ca balsamul pe o rană încă sângerândă, până la momentul în care voi fi dobândit cunoștințele necesare pentru a-mi îndeplini atât visurile cât și visele. Mă sperie câte lucruri se întâmplă înlăuntrul meu şi viteza cu care se întâmplă, mă onorează că pot avea lângă mine oameni care mă inspiră... Și mă minunez, în fiecare zi, de transformările care mi se petrec.
”Nu e nimic şi totuşi e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitării celei oarbe. [...]
Din chaos, Doamne,-am apărut
Şi m-aş întoarce-n chaos...
Şi din repaos m-am născut,
Mi-e sete de repaos.”
"Vreau NLP" prin toți porii!
"Vreau NLP" până când îmi va fi înfrunzit un copac sub scalp.
Și atunci voi vrea iarăși NLP pentru a putea percepe vântul legănând-mi frunzișul.
Vreau NLP până la a simți cuvintele curgând liniștite prin vene și izvorând inspirațional.
Sufletul...va respira din nou...copilăros si zburdalnic.
