Motto: Gamma, Beta, Alpha, Theta, Delta... Lambda, Epsilon.
Acolo unde nu sunt nori
Și ramuri din păduri ne cresc,
Unde fiinţele-s viori
Ce-ngână glasul strămoșesc,
Acolo unde tu nu ești
Și unde eu sunt făr' de tine,
Prin cetele cele-ngerești
Ce cântă imnuri de mai bine,
Acolo... unde bate blând
Inima ta în palme calde,
Acolo unde, pe pământ,
Lumina poate să ne scalde,
Acolo unde-mi este dor
De dorul tău cel de demult,
Și unde pot s-aud în core
Glasul ce vreau să-l mai ascult,
Acolo unde ești doar tu
Și eu aștept în pragul ușii,
Să-mi dăruiești, cu mâna ta,
Tot ce nu-ţi putură lua rușii,
Acolo unde ne e cald
Și ne e bine, și-i frumos,
Unde-n cuvinte să te scald
E blând, e bun, și e duios,
Unde colinele sunt verzi
Și văile-s pline de lapte,
Unde, fără ca tu să vezi,
Plângeam iubirea, printre șoapte,
Unde-a murit un viitor
De dragul unei mari minuni,
Acolo unde-ai început
Să plângi, să fugi, să nu mai suni,
Acolo unde nu erai
Și nu vroiai să îmi vorbești,
Acolo unde ai uitat
Și cine sunt și cine ești,
Acolo-n verde crud, de pin,
Și vânturi pline de suspine,
Acolo unde nu mai vin
Durerile, să ne aline,
Acolo unde tu ești tu
Și eu sunt eu, deși n-o știi,
Acolo unde-i cel mai bine
Să mă asculţi de-ți voi vorbi,
Acolo unde-am fost cândva
Și ai uitat, demult, de noi,
Unde zâmbeai și umbra ta
Zâmbea și ea, dar în noroi,
Acolo unde plouă crunt
Și-i frig în oase și-n simţire,
Și unde sufletu-ţi cărunt
Urla de dor și de iubire,
Acolo unde te-auzeam,
Deși nu știai ce vorbești,
Și unde-n zori de zi speram
C-ai să-ncetezi să te-amăgești,
Acolo unde-a început
Sfârșitul a tot ce n-a fost,
Și unde Cerul s-a temut
Că-ţi pierzi iubirea fără rost,
Acolo unde eu eram
Ce nu știai că încă sunt,
Și unde ploaia de la geam
Ducea iubirea în mormânt,
Acolo unde n-ascultai
Și nu vroiai măcar s-auzi,
De puritatea ce-o primeai
Fără să poţi să o confunzi,
Acolo unde tu ai fost
Tot ce nu trebuia să fii,
Și unde plânsul fără rost
Ne-a măcinat fără s-o știi,
Acolo unde-am fi putut
Ajunge dac-aveai credinţă,
În tot ce nu era și-a fost
Zâmbet, durere, nefiinţă,
Acolo sus, unde-ai căzut
Mai jos decât voiam s-o știi,
Și unde nici tu n-ai văzut
Tot ce urma să ne devii,
Acolo unde nu știai
Unde te poate duce-un zâmbet,
Și unde încă mai credeai
Că-mi iei durerea doar c-un rânjet,
Acolo unde eu sunt tu
Și tu nu poţi să fii un eu,
Unde mereu vei spune "nu"
Chiar dacă nu-ul nu-i al meu,
Acolo unde-s oameni mulţi
Și toţi îţi spun că nu-i creez,
Unde, din bule de săpun,
Am încercat să fac un crez,
Unde durerea e prea mare
Și bucuriile prea mici,
Acolo unde-n depărtare
Stihiile devin amici,
Acolo unde tu ești tu
Și eu sunt eu, și amândoi,
Acolo unde ”nu și nu”
Un singur ”da” nu-nseamnă ”noi”,
Acolo unde mi-am lăsat
Bucăţi din viaţă și din părţi,
Unde totul e minunat
Așa precum se scrie-n cărţi,
Unde cuvântul "obosit"
Înseamnă doar că-ţi este dor,
Acolo unde n-ai venit
Să-ţi spun cât, încă, te ador,
Unde cocorii sunt ferești
Și vrăbile ne sunt privire,
Unde-ai uitat să-mi mai vorbești
Căci te-afundai în fericire,
Unde iubirea era tot
Și ochii tăi luceau de bine,
Unde nu pot să mă comport
Decât așa cum se cuvine,
Acolo unde crezi că știi
Ce e mai bine pentru doi,
Și unde lacrimi, mii și mii,
Îţi cer să mi te-ntorci-napoi,
Acolo unde Dumnezeu
Te-ncearcă făr' ca tu s-o ști,
Unde-ai ales drumul mai greu
Fără să-mi spui de mai revii,
Acolo unde pentru noi
Nu era timp de vorbe dragi,
Și unde ochii, amândoi,
Plângeau durerea celor magi,
Unde pe drumul de-ncercare
Pornit-ai iute și voios,
Fără să știi că de te doare
Eu simt durere pân' la os,
Acolo. Sus, în vârf de cer,
Unde m-ai învăţat să fiu,
Eu, cea de azi și cea de ieri
Mai mult decât puteam s-o știu,
Acolo unde te-am iubit
Fără să crezi că eu exist,
Și unde tot ce-am dăruit
S-a ofilit atât de trist,
Acolo unde ai murit
Deși credeai că mai ești viu,
Unde zburdai fără să știi
Tot ce acum n-aș vrea să scriu,
Acolo unde ai chemat
La viaţă zâmbet și minuni,
Unde-ai zâmbit și-ai adunat
Din lacrimi visele-n cununi,
Acolo unde ai pornit
Pe drumul care ne-a adus,
De la apus la răsărit
Și de la jos până la sus,
Unde femeile-s copile
Și copiliţele minuni,
Și unde nopţile sunt zile
Și amintirile străbuni,
Unde durerea mea e jale
Și fericirea ta-ncântare,
Unde te simt adânc pe pântec
Și știu că nu mai am scăpare,
Acolo unde-ngenunchez
Și-mi închin viaţa întru domnul,
Fără de care nu vibrez
Nu plâng și nu mă ia nici somnul,
Acolo unde fără tine
N-aș fi-nvăţat ce-nseamnă noi,
Unde din dragostea de bine
Făcurăm scrum noi amândoi,
Acolo unde tu ești mare
Și amintirile sunt mici,
Acolo unde n-am scăpare
Așa cum nu am nici aici,
Și-oriunde vii, de unde pleci,
Când îmi zâmbești și ţi-e pe plac,
Să râzi, să cânţi și să citești
Atunci când spun cât mi-ești de drag,
Acolo vreau să ne găsim
Și liniștea și tot tumultul,
Și să-nvăţăm să ne iubim
Așa cum știm, de o vrea Sfântul,
Acolo vreau să mă mai duci
Să șterg, cu lacrimi, rugi fiebinţi,
Chiar dacă știu că n-o s-apuci
Să vii, să mângâi, să alinţi...
Acolo suntem, amândoi,
Cu sufletele sfărâmate,
Și cu iubirile din noi
Pulsânde și nestinse toate.
C-o ceașcă plină de cafea
Te-aștept în prag să-ţi amintești,
Cum te-ntreba iubirea mea
Iubite, mai știi cine ești?
În cadrul cursului de NLP Trainer, așa cum era de așteptat, am avut de susținut și o probă practică. Am lucrat pe echipe și am susținut 4 ore de predare în echipe de câte 2 persoane.
În urma tragerii la sorți... eu și colega mea am fost alese în prima echipă care trebuia să predea.
Nu se știa care sunt așteptările, criteriile de evaluare, ce anume vom preda.
Știam doar data. Era într-o seară de vineri. M-am bucurat că eram încă în concediu medical în urma operației de hernie de disc și mă puteam pregăti în liniște.
În cele 2 ore de predare pe care le aveam de susținut, am ghidat un exercițiu și apoi am susținut o transă pe mai multe voci. Fiecare coleg era participant, fiind ghid pentru exporatorul din centrul cercului. Am înmânat colegilor foi A4 cu câteva exemple de sugestii de transă, însă i-am încurajat să fie creativi și să spună ce simt. În timp ce eu și colega mea ne plimbam în jurul centrului pentru a crea un efect dolby surround, cu muzica de pe telefon, pe care-l țineam în mână... în timp ce citeam, la rândul meu, alte sugestii de transă... simțeam că s-a creat un câmp de flow între noi și... aveam impresia că am transpus, în realitatea 3D, transele pe care le ascultasem îndelung de-a lungul anilor de pregătire în NLP.
Atunci când trainerul principal a simțit nevoia să la loc pe scaunul exploratorului și când, în momentul ieșirii din transă, primul lucru pe care l-a spus a fost: „O să băgăm exercițiul ăsta în cursul de Master!”... am știut că am trecut cu brio un alt examen. La viață.
Al treilea examen de NLP... și cel care avea să mă aducă... unde sunt astăzi.
Am depășit timpul alocat cursului. Colegii au fost încântați.
Am ajuns acasă târziu, după 10 seara, obosită de stat în picioare, cu dureri destul de intense de mijloc, cărora nici nu le dădeam importanță.
Nu am putut dormi.
Am scris. Până târziu, în noapte.
Colega mea... în predare.... ne-a explicat care sunt tipurile de unde.
Rezultatul acestei experiențe?... Cea mai lungă poezie pe care am scris-o până acum.
... Îi lipsesc doar 50 de strofe să strălucească precum un luceafăr.