Motto:
Fiecare ursulet de plus are un suflet. Si inca unul
pe care nu si-l poate ascunde nicicum.
Caci ochii ursuletilor de plus nu au pleoape.
V-ati gandit vreodata ca ursuletii de plus, aceia pe care ii strangem in brate seara ca sa putem adormi, v-ati gandit oare vreodata ca ei nu reusesc sa adoarma? Ca raman asa, noapte de noapte, nemiscati in bratele noastre, cu ochii lor negri, inconjurati de fire, ochi ce nu pot plange? Celor mai mari, blanita le acopera cele doua buline infipte adanc in fata, pentru a le ascunde de ochii nostri. Pentru a ne impiedica parca sa citim ce scrie in privirile lor.
Ii strangem in brate si adormim linistiti. Ei insa raman, in linistea noptii, insingurati, pierduti in strafundurile invelisului colorat, cu ochii larg deschisi. Ochi pe care nu ii pot niciodata inchide.
Oare, ursuletilor de plus, le e frica, si lor, de intuneric?
“Ce tampenii!” veti spune. Ursuletii de plus nu au suflet!
Suntem, fiecare, "ursuletul de plus" al cuiva. Suntem, fiecare dintre noi, persoana pe care partenerul de viata o strange in brate seara, la culcare. O... jucarica. Una care ne ajuta sa ne odihnim, e drept, insa doar o simpla jucarie. Un lucru, neinsufletit, creat pentru amuzament. Pentru joc.
Dar cati dintre partenerii nostri de viata stiu ca ursuletii de plus nu isi pot inchide ochii pentru a putea, si ei, dormi linistiti alaturi de noi? Cati dintre ei stiu ca ochii ursuletilor de plus nu au pleoape?
Ursuletii, cei de plus(h), or avea suflete?
Imposibil! Ei, prostutii, nu pot scoate o vorba si, pe langa multe alte lipsuri, nu au nici macar pleoape!
