Trec zile şi nopți lungi şi goale prin noi,
Pe umerii tăi eu mă sprijin greoi,
Iubirea mă scoate din hăuri de colb,
Cunoaşterea-nvie în sufletul orb.
Și trupul ți-l caut, în noapte alerg,
Cu gândul te chem şi nu înțeleg
Cât eşti de aproape, sublim adevăr,
Când îmi eşti departe, căci te port în păr.
Te simt în albastru de cer sângeriu,
În verde şi mov întuneric te ştiu,
Merg ceasuri întregi ca să te găsesc,
Te caut, în van, în tot ce-i lumesc.
Tu eşti măreție, gigant efemer,
Mă-mbăt cu magie şi vorbele pier.
Minutele sunt doar când suntem în doi...
Trec zile şi nopți lungi şi goale prin noi.
