Când eram mică mama punea seara într-un pahar argilă, o lăsa peste noapte pe masă în bucătărie și dimineața pe stomacul gol bea apa aceea. Mă gândeam cum poate un om să bea pământ. Mi s-a spus că argila este procurată de undeva din carieră aproape de orașul unde locuiam.
Astăzi, argila se poate cumpăra de la plafar și este admis faptul că are numeroase beneficii.
Când eram mică, mătușa mea mi-a cumpărat 20 de pachete de absorbante în momentul în care mi-a venit, pentru prima oară, menstruația. Înăuntru aveau vată învelită în șervețele din cele mai ieftine. Subțiri. Transparente. Însă ea era exterm de entuziasmată. M-a dus victorioasă la mama la birou și i-a spus ce cumpărase.
Ulterior, am întrebat-o pe mama în ce consta protecția pe vremea lor.
Mi-a povestit că ea și mătușa mea, sora ei, erau norocoase că bunicul era croitor și foloseau resturi de materiale rămase prin atelier. Alte fete nu aveau nici măcar asta. Mai târziu, mi-a mai spus, se stătea la cozi la farmacie și nu aveai voie să cumperi mai mult de un pachet de vată.
(Whaaatttt? Au fost vremuri în care nu exista nici măcat vată? Și... cum mergeau la școală, cum dădeau examene, cum treceau interviurile de angajare?)
Eu... n-am știut niciodată ce-nseamnă toate astea. În gimnaziu fiind, în cadrul liceului în care învățam, am fost adunate într-o zi în sala de sport, toate fetele, din toate clasele, și ni s-a explicat ce este un tampon intern Tampax și cum se folosește.
La noi în birou sunt dezinfectante mai peste tot la dispoziția angajaților. Dinainte de primul caz de îmbolnăvire confirmat în țara noastră, dacă nu mă-nșel.
Iau remedii homeopate de ceva timp, m-au ajutat în momente în care nimic nu o putea face. Cred cu tărie că oamenii care iau remedii homeopate vor fi mai protejați decât cei care refuză să facă acest lucru. Aproape că le pot vedea aurele în metrou; scrie mare pe câmpul lor energetic: eu iau, eu nu iau.
”Desperate times call for desperate measures”, spune englezul.
Chiar dacă homeopatia ar fi ”apă de ploaie”, prefer oricând să mor bând această apă de ploaie decât să mor știind că n-am făcut nimic ca să-mi păstrez sănătatea. Ce am de pierdut? 73 de lei mai exact. Acum am fost la farmacie și mi-am luat tratamentul.
Colegii mei italieni nu pot ajunge acasă să-și vadă rudele.
Nu pot să-mi imaginez cum e să fii departe de țara ta și să știi că nu te poți întoarce și că e posibil ca atunci când vei putea toți ai tăi să nu mai fie în viață. Nu pot să-mi imaginez cum se simte așa ceva.
La fel cum nu pot să-nțeleg cum fugi dintr-o țară străină ca să vii să fii la mâna sistemului medical din România. Și nici cum poți să vii acasă conștient fiind că-i poți îmbolnăvi pe toți ai tăi. ”Să moară și capra vecinului!”, spune românul. Păcat că acum e vorba de capra lui, nu a vecinului. De persoanele dragi, cele mai apropiate.
Unele remedii homeopate se eliberează în farmacii și fără rețetă și, în general, nu costă mai mult de 7 lei flaconul. Și sunt atâția oameni în străinătate care nu pot beneficia de aceste remedii! Români sau nu.
Noi... suntem acasă. Avem posibilitatea să mergem la farmacie și să ne achiziționăm aceste remedii. Până când se va mai putea.
Mama... a refuzat. Asta este. Convingerile noastre sunt cele care ne țin în viață sau ne omoară. E atât de simplu.
Și dac-ar fi să ascult de convingerea ei ”Capul plecat sabia nu-l taie!” ar trebui să accept să-mi fie micșorat salariul cu aproape un sfert...
Să fim sănătoși!
Până n-am fost grav bolnavă n-am înțeles, și nici acum nu înțeleg încă pe deplin, cât de mult înseamnă asta...
... Mă-ntreb... oare cum va vorbi istoria, peste ani, când noi nu vom mai fi, despre epidemia de Coronavirus Covid19 din anul 2020...
vector illustration of some wild cartoon viruses