Pentru că e weekend şi majoritatea gospodinelor gătesc, vă propun o rețetă pe care am preparat-o pentru prima dată ieri şi care a ieşit atât de bine încât ar fi păcat să nu poată beneficia fiecare suflet de gustul ei.
Ingrediente:
- iertare (un polonic)
- răbdare (o tonă)
- iubire (multă multă)
- încredere (reciprocă)
- ALBASTRU (toate nuanțele posibile - NU NU POATE FI FOLOSITĂ ALTĂ CULOARE, riscați să se taie. Să vi se taie.)
- una bucată copil telefonist în corp grăsun de femeie (s-a folosit unul varianta 'epuizat', culcat la 3-4 dimineața o săptămână întreagă şi odihnit doar 4-5 ore pe noapte. Cum carnea tare trebuie macerata bine, recomandăm, pentru savoare, carne proaspătă, de preferat odihnită bine de tot.)
- una bucată doamnă bine, fost funcționar economic, actualmente profesionist, tehnician maseur, cosmetician şi, nu în ultimul rând, make-up artist, în curând reflexoterapeut şi lista rămâne deschisă...
- o masă de masaj bleumarin
- profesionalism (cu carul)
- rafinament (de necontestat)
- prietenie (nu are unitate de măsură)
- zâmbet (neapărat cald; nu la temperatura camerei, încălziți puțin la foc mic, chiar şi vara)
- spirit de observație (fin)
- pasiune (cât cuprinde)
- muzică bună (nemăsurat)
- vorbe şi mai bune (după gust)
- subiecte de discuție pe cât de intime, pe atât de interesante (la nevoie)
- o pereche de cizmulițe cu blăniță (se poate folosi orice culoare atâta timp cât țin cald)
- ochi de fotograf profesionist (2)
- aparat de fotografiat albastru (când zic că altfel de strică totul, ştiu ce vorbesc!)
Lista poate continua în funcție de locația aleasă, starea de spirit a copilului şi rafinamentul profesionistului.
Preparare:
Se trezeşte copilul de dimineață, se gândește, se tratează cu puțină muzică, se pune puțin pe o bicicletă de decor doar pentru a reda fotografic senzualitate. Se spală pe dințişori şi pe față, se aruncă pe el un pulover la întâmplare şi o pereche de pantaloni la culoare. Nu se servește cu micul dejun din cauza vitezei.
Se duce copilul la salon de cosmetică familiar. Se adaugă muzică bună, de preferință de relaxare.
Se dezbracă la...costum paradisiac, se pune, cu fața-n jos, călare pe masa specială şi se bagă cu capul în gaură (în speranța, deşartă, de a-l face să-i mai tacă gura).
Se masează corporal o oră cât o eternitate, de la degetele de la picioare până la ultimul fir de păr din creştetul capului. Cu iertare, răbdare, iubire, încredere. Se întoarce pe față şi se masează cu profesionalism, rafinament, prietenie, zâmbet, pasiune. Se condimentează sufleteşte cu spirit de observație şi subiecte de discuție de interes. Dacă nu ați frământat niciodata cozonac şi nu cunoaşteți unitatea de măsură 'o oră cât o eternitate', vă puteți opri aici, rețeta asta nu o să vă iasă cum trebuie.
Se lasă la dospit 5 minute ca să nu amețească, se ridică copilu' de pe masă şi se îmbracă la loc.
Se pune din nou pe masă, cu fața-n sus, se înveleşte bine circulația periferică abia stimulată şi se pensează. Sprâncenele. La faza asta copilului i se ia piuitul. Nu că l-ar mai folosi la ceva, îmbătat cu durere cum se află.
Nota gospodinei: Să nu credeți că profesionistul nu are mâna ușoară, doar că, în cazul de fată, s-a folosit un copil defect. Din lipsă de pregătire. A copilului. În domeniu.
Se duce copilu' cu zahărelul, se mai aplică o doză de subiecte de interes, se jumuleşte cu două pensete, una mai dihai ca alta, neapărat una albastră. Hai, fie, merge şi bleu, dacă chiar nu aveți prin casă o pensetă albastră, albastră.
Fără a se ridica de pe masă, se aplică copilului tâmp (şi deja tâmpit de...pensete) un ‘machiaj Smokey Eyes pe albastru’, cel mai îndrăzneț aplicat vreodată grăsunului folosit. (Da, ați ghicit! Bietul, habar n-are ce-i aia. Stați liniștiți, la momentul acesta al preparării, nici nu este necesar.) Aici se aplică doze mari...maaari de răbdare, se mai condimentează cu niște subiecte de discuție, și se duce iar uşor cu zăhărelul. Se pune puțin la punct: "închide ochii, deschide ochii, uite-te-n jos, uite-te-n sus", cu mare grijă să nu i se taie iar piuitul că şi-aşa e fără răbdare din naștere şi-apoi... cine ştie...
Se trimite copilu' în baia dotată cu oglindă de mărire de unde, neştiutor cum se află, exclamă un sincer "wow" plin de recunoștință.
Se încalță cu cizmulițele cu blăniță la culoare.
Se adaugă o eşarfă (asortată bineînțeles) pentru decor şi se fotografiază profesionist, pe toate părtile, copilul în corp de femeie.
Se zâmbeşte copilu’, se scoate la lumina zilei, unde se mai fotografiază puțin. Aşa, ”pour la bonne bouche”.
Se mai zâmbește încă o dată profesionistul ghiduş, din colțul gurii, apoi se îndepărtează de copil cu un "weekend plăcut" fluturat prieteneşte din mâna dreaptă.
Se ia sufletul de copil mic şi prost (nu, nu e pleonasm, de obicei copiii mici sunt foarte înțelepți - nu e cazul aici), se duce singur la casa lui, se demachiază cu părere de rău, se aplică un duş cald şi se bagă în pat unde ia masa.
I se oferă copilului, ca cireaşa de pe tort, poze realizate cu suflet şi lucrate cu ochi de profesionist.
Felicitările mele! Rețeta este gata!
Ați obținut o femeie. Şi încă una frumoasă!
Enjoy!
Mulțumiri: tuturor profesioniștilor din viața mea
Îți mulțumesc Radu, în alt stil, pentru că, prin cunoaștere, m-ai redat sufletului.
Mulțumesc Silvia pentru tot ce mi-ai oferit cu constanță şi răbdare.
Mulțumesc Nicol pentru replica: "Ai un suflet frumos. De ce nu zâmbeşti mai des?"
