Gânduri cu coamele lungi
De pietre, de frunze, de flori şi de stânci,
Pornesc înspre tine adânci
Atunci când cânți, atunci când plângi.
Şi lacuri întinse, oglinzi, sub tâmplele ninse cuprinse,
Şi valuri înalte, dar dulci, de ape sărate aduci,
Din inimă-n creier, durere şi tremur,
Mă-nec, mă cutremur, te strig şi mi-e frig.
Stele cu păr prăfuit, gaz înghețat şi uimit,
Bulgăre-n zare, de zăpezi murdare,
Cu capul în vânt alerg, spre pământ,
Excentric, eliptic, netrebnic şi criptic.
Mă desprind, meteoroid, şi devin asteroid,
Îmi pierd gazul, volatil, vin spre tine-n zbor, tiptil,
Eu, bătrână, din nor Oort, către tine lumea-mi port
Corp ceresc şi nelumesc. Zbor, gândesc şi trimbulesc.
https://www.youtube.com/watch?v=MZPJ8o_PFPk
