Te cânt, te gând, te zâmbesc. Şi-ți vorbesc.
Tu m-asculți şi mă-ncânți şi te simt chiar şi-atunci
Când cu dor, zdrobitor, mă gândești, mă zâmbeşti.
Şi te caut, eu te laud, şi te-ador, dulce Dor.
Mi-eşti departe, mi-eşti aproape şi te simt, adânc, sub pleoape,
Vorbe dulci îmi aduci şi şopteşti, amuțeşti
Când profund te afund până-n suflet, pân' la zâmbet
Şi te strâng să te frâng, să mă mint că mai simt.
E durere, dor nespus, tăcere de nepătruns
Şi-atât sfânt când te cânt, când în gând te frământ,
Tu te cauți şi ne cauți şi mă pierzi prin amintiri
Şi m-ascunzi, îmi pătrunzi în vise şi în simțiri.
Eu te-aştept, mă deştept şi iar cânt, Dulce gând,
Căci mi-e dor să mai zbor când te simt tremurând.
Şi te chem, te strig, te plâng şi de drag sufletu-mi strâng
Mi-l ascund, în alt gând. Sfânt. Lumesc... Şi-ți vorbesc.

