Tu m-ai uitat pe-o margine de lume,
În acel loc pustiu și-ntunecat,
Când m-ai lăsat acolo, făr’ de nume,
Ca să-mi întind iubirea. La uscat.
Treceau, cu anii, clipe lungi pe lângă mine
Și-mi părăsea simțirea corpul vlăguit,
Te așteptam să vii, s-aprinzi lumina
În sufletul întunecat și amorțit.
Când te-ai ivit, miracol de speranță,
Ai înviat și dorul ne-mplinit,
Mi-am ridicat privirea de faianță
Și am urlat la tine: ”Bun venit!”
