Eşti gigantic şi fragil, prin suflet umblu tiptil,
Căci îmi e să nu regreți vorbe mari din dimineți.
Şi mă tem că ai să vrei, nesfârșirea să îmi iei,
Să mă laşi pradă tăcerii și să ard, mocnit, durerii.
Căci vreau tot: minte, suflet şi-abisuri,
Vreau și tehnici, dogme, -nscrisuri,
Vreau iubire, adevăr, emoții,
Sfințind Ziua Judecății.
Mă pierzi printre ceruri, mă-ngropi în pământ,
Te caut în farmec, eretic şi sfânt,
Te simt în dorință şi în efemer,
Mă-nfigi în pământ, mă-nalți către cer.
