Motto:
Un deosebit și o deosebită mergeau la piață.
Mergeau încet, mergeau agale,
Pășeau pe drum
Mergând pe Cale.
Un deosebit și o deosebită stau la praznic
Se iubeau c-un dor năpraznic,
Și spuneau vorbe deșarte,
Căci erau tot mai departe.
Un deosebit și o deosebită erau singuri
Sorbeau supă făr’ de linguri,
Cântau dor, mâncau jăratec,
În amurgul singuratec.
Un deosebit și o deosebită
Hrăneau sufletul cu pită
Și-o udau cu lacrimi calde
Vrând durerile să-și scalde.
Un deosebit și o deosebită erau departe
Scriau dorurile-n carte,
Puneau gândurile-n vers,
Vrând să dea iubirii ghes.
Un deosebit și o deosebită își spuneau
Vorbele ce le credeau,
Și-ncercau să facă bine
Vrând durerea să-și aline.
Un deosebit și o deosebită erau mai aproape
Când marea le poposea sub pleoape,
Devenind lacrimi amare
”Întru evoluție și transformare”.
Un deosebit și o deosebită nu puteau
Să-și spună tot ce simțeau,
Și se căutau neîncetat
În oameni, în muncă și-n păcat,
În ceruri, în lume și-n simțire,
În proză, în versuri și în neștire,
În viața cea făr’ de sfârșit
Creată de-o deosebită pentru un deosebit.
O deosebită și-un deosebit erau departe.
Ea iubea în neștire, el iubea ca la carte,
Ea iubea cu nesaț, el - cu ne simțire.
Și iubirea lor... nu făcea nici o deosebire.

