Premisă: „Nu vedem lumea așa cum e ea, ci așa cum suntem noi.” (Ierom. Hrisostom Filipescu)
Te ce?
Şi de ce?
Pentru că
Şi păi de!
Te gândesc
Şi lumesc,
Nemuresc,
Te privesc.
Şi te caut
Şi mă laud
Şi te dor,
Te, și-n core.
Te aştept,
Mă deştept,
Iau la rost,
Copil prost.
Şi te zbor,
Te dobor,
Şi te muşc,
Mă împuşc.
Mă ucid
Când mă-nchid,
Te evit,
Plâng. Avid.
Şi mă uit,
Când te uit
Şi te ştiu,
Când - pustiu.
Și te. Trist,
Egoist.
Te. Artist
Și-ametist.
Şi te vreau,
Când mă dau,
Să mă rupă,
Întrerupă.
Să mă sfarme
Să mă. Doamne,
Ei nu văd
Cât prăpăd.
Cum c-o vorbă
Totu-i normă,
Cum alt vis
Mi s-a stins.
Cum, mai ieri,
Nicăieri
Şi că azi
Şi tu cazi.
Că mă doare
Când îmi moare
O speranță.
Aroganță.
Eu te corp
Şi te sorb,
În priviri -
Amintiri.
Şi te om,
Gând şi pom,
Eu sunt tremur
Tu - cutremur.
Şi te drog,
Când te rog,
Eu te, calm,
Drag şi dalb.
Până când
Te voi, Gând?
Şi de ce
Pe Pământ?
De ce nu,
Ştii şi tu,
Printre stele?
Căci, ca ele,
Mă aprind
Şi mă sting,
Urc, cobor,
Cad şi zbor.
Te, ca lumea?
Ca nelumea?
Te, pe mare,
Până-n zare?
Te admir,
Ca pe-un fir,
Ce mă leagă
Şi dezleagă
De trecut,
Ca să uit.
Te, în core,
Viitor.
Te opresc,
Obosesc,
Chinuiesc,
Când vorbesc.
Şi te cânt
Şi m-avânt,
Să te, blând,
Cu-al meu gând.
Eu te ştiu,
Cred, pustiu,
Eu te cert
În deşert,
Şi te dar,
În zadar.
Şi, în zbor,
Te ador.
Îți vorbesc
Şi-apoi cresc,
Te ascult
Şi te uit,
Te închid -
"Invalid".
Mă deschid,
Totu-i vid.
Să te las,
Fără glas?
Să îi iert?
Să nu pierd
Nemurirea
Şi gândirea?
Şi să pot
Să tu, tot?
Să tu, viu?
Deşi ştiu
Că-s nedemnă,
Mult prea fermă?
Şi tu - core,
Iertător,
Înțelegi
Şi alegi,
Să mă lasi,
Câțiva paşi,
Să mă zbat
Până cad.
Să mă frig,
Mă ridic,
Să mă cald,
Până ard.
Si să dor,
Să cobor,
În pământ
Unde sunt.
În țărână
Sunt stăpână.
Şi în apă -
O etapă.
Eu te vreau
Şi te iau,
Pe de rost,
Căci ai fost
Amintire,
Din neștire.
Nemurire,
Regăsire.
Şi eu cresc,
M-amăgesc.
Te, lumesc
Şi vorbesc.
Şi te scriu,
Când nu stiu,
Cine sunt.
Cine, Gând?
Şi te dor,
Te ador,
Te - copil,
Blând, fragil.
Si te, domn,
Chiar şi-n somn,
Şi îți doamnă,
Căci e toamnă.
Ți-am fost iarnă,
Am fost iarbă,
Primăvară -
Plâns de ceară.
Sunt, în vară,
O vioară,
Un artist,
Zâmbet trist.
Dar rapid,
Mă ucid.
Mă scanează,
Desenează.
Din frânturi,
Fărmituri,
Ei fac terci
Şi ciuperci.
Uimitoare,
-atrăgătoare,
-mbătătoare;
Să omoare.
Şi te, iar,
În zadar,
Ca pe alții,
Toți înalții.
Şi de ce,
De ne ce.
Totul e
Doar când te.
