Mă simt pustiită.
Lui Mark Zuckerberg îi pare rău. 
În aplicația dumisale nu există asemenea sentimente... 
Zâmbetele grădinițelor stau, și astăzi, în spatele gratiilor.
Și... e a doua dimineață când e-nchisă florăria.
Când eram mică-mi doream cu ardoare să cresc mare.
Acum... nici copil nu-mi mai vine să fiu.
Fețele puținilor călători din metrou sunt dezamăgite. Și să urci scările fără probleme când cobori din metrou nu e normal. Normalitatea e să te calci în picioare și pe bătături, să dai din coate și să nu poți păși decât în ritmul gloatei, sau să stai și să aștepți până urcă toți și abia apoi să urci. Apoi să stai la coadă la scările rulante. Aia-i normal!... 
Autobuzele merg cu viteza avioanelor MIG... Nu-i normal.
Normal e să-ți pierzi ani din viață-n trafic. Aia-i adevărata normalitate! 
Să ne punem sănătatea-n pericol fără teamă!
Fără zâmbete de copii și fără flori... o să murim și mai rapid decât ne poate ucide virusu'... 
"E primăvară..." astă primăvară, maestre Tudor Gheorghe?... 
