Motto: Viața este un tango al sufletelor.
Ni le străpungem, cu-ncăpățânare. Pătrunzi în vene, adânc, pulsând bărbătesc înlăuntrul meu... Ești sânge ce-mi intră în corp prin fiecare por... o transfuzie profundă. Și profund transformatoare. Mă cutremur și bucăți mari, negre și grele, de trecut limitativ se desprind, exploziv, din trupul meu, ca o platoșă de cicatrici dureroase ce dispare pentru a-mi reconstitui esența și a lăsa lumina să fie întregită, în plenitudinea-i și să te-nvăluie înlăuntru-mi.
Cea mai terifiantă clipă este aceea când deschizi ochii dimineața și vezi că sufletul tău nu e lângă tine deși acum câteva secunde, când i-ai închis, erați îngemănați... Întrepătrunși.
Trupul masculin al bărbatului iubit intră atunci în câmpul tău vizual...cu o cească de cafea, un croissant aburind și un trandafir roșu. Cu spini.
Îți înfigi dinți albi și perfecți în trupul copt al cornului cu ciocolată, lași cafeaua neagră să-ți inunde simțurile. Sărutul îți strivește buzele...în timp ce spinii lasă urme adânci de dorință roșie...picurândă, pe pielea fină a coloanei tale vertebrale.
Cu pași lenți și eleganți, greoi, cu dor și dorință vie, tangoul reîncepe.
Iartă-mă... pantofii de dans, eu... i-am rătăcit prin transă. Pot face asta doar... cu sufletul gol.
Pășind, fin și suav... într-al tău.
E deschis?
Îmi deschizi?


