În fiecare zi mi-e dor de tine.
De timpul pe care nu-l avem, de lucrurile minunate pe care le-am putea face împreună, de zâmbet, de vocea calmă și blândă, de întrebări provocatoare, de gânduri...de soare.
De mângâierea protectoare pe suflet și rețele neuronale.
De tot ceea ce-mi ești.
Și de tot ceea ce nu-mi poți fi.
Mi-e dor.
De tine.
În fiecare zi.
Îți simt zbaterea sufletească atunci când taci.
Simt, arzându-ți buzele, cuvinte nerostite.
Vreau să-ți mângâi fiecare părticică a celui mai mare organ al corpului.
Să-ți sărut pleoapele, mâinile, tălpile.
Gâtul.
Sufletul.
Vreau...
Iubește-te!
Mi-ești atât de dr@g!
Nu mă mai dori.
Nici pleoape, nici gânduri, nici nori.
Printre rânduri, din cuvinte, mă dobori,
Tu mă-nvii, mă ridici, tu mă cobori,
Și mă ai.
Printre rânduri, printre gânduri...printre nori.
