În zile luminoase, făr' de tine,
Cu gânduri liniștite și de bine,
În mângâieri voalate și albastre,
Păstrez, în amintiri, cuvinte caste.
Și umblu drept, în corpul alb,
Prin vântul ce adie cald,
Sub ceru-nalt, concav, senin,
Cu pieptul fără de suspin.
Te țin, te am, te văd, te știu,
În jur nimic nu mi-e pustiu,
Îmi ești, în iriși și în păr,
Idee, suflu, Adevăr.
Și te respir când îmi zâmbești,
Te caut dulce, prin povești,
Și îți învălui în suav
Sufletul plin și gândul brav.
Și te cuprind în cânt de bine
Atunci când nu ești lângă mine
Și te păstrez cu drag, mereu,
În sufletul ce nu-i al meu,
Te văd în palme și în vis
Și retrăiesc tot ce mi-e scris,
În amintiri din viitor,
Imagini pline de-al tău dor.
Tu ești aici, la mine-n gând,
Cu ochii ageri, zâmbet blând,
Îmi legeni sângele, cuminte,
Și venele-mi devin cuvinte,
Atunci te cânt din nou, cu drag,
Și sufletu-mi aștern pe pag.
Ia-mi-l de mână și de gând,
Inimă de copil plăpând,
Și umple-mă de sfânt, de bun,
Căci peste suflu mi-ești stăpân,
Sădește-mă în soare, drag,
Din tine seva să îmi trag.
Iubește-mă frumos și sfânt,
Până când trupu-i în pământ
Și ține-mă în preajma ta
Să îți fiu stea, Lumina mea!
