Pe horn, prin ceață, iese, în fum, viață,
E frig şi e gheață; în vene - dulceață,
Mi-e dor să mai zbor prin galben de flori,
Pe calea spre tine mă-ntâlnesc pe mine.
Îmi zgândări în minte uitate cuvinte
Şi gânduri mărețe se trezesc; să-nghețe.
În suflet - văpaie. Blândă și bălaie...
Ai cămin la mine în creştet, în vine.
Sub tâmplă se-ntâmplă minuni ce mă-ncântă,
Adânc întuneric luminat feeric
Cu tehnici şi vorbe simple, enorme.
Cuvinte, părinte, mă clădesc - cuminte.
De la iubire la ură te caut, păgână,
Între pământ şi cer rămâi un mister,
Cu nume de floare zâmbeşti către soare,
În raze fierbinți, cu minte m-alinți.
Prin educație, din admirație, ai născut creație,
Cu grijă maternă-mi laşi capul pe pernă,
În noaptea din mine strălucind lumine.
Nu vreau şti în lume alt suflet-minune.
Albastră, în verde mintea-mi se pierde,
De la gând, prin cânt, mă naşti din pământ.
Cresc şi înfloresc, să te dăltuiesc,
Etern, pe hârtie, să-mi fii Poezie.
https://youtu.be/94dY-QxjDiE
