Primăvară

Eu îți spun, în săpun, că îmi ești atât de bun,
Și îmi spun, când m-adun, că mă-ncearc-un dor nebun,
Când îmi cânți, și-n mărunți ochi adânci tu mă uiți,
Când vorbești, în povești și citești, tălmăcești.

Și mă-ntreb, când nu ești, ce vise mai născocești,
Ce minuni mai aduni - vorbe vechi, din străbuni,
Și ce duci, ce aduci, unde fugi când te duci,
Câte firi, trandafiri, te-au adus în simțiri.

Primăvară, vino, iară! Plimbă-te un pic pe-afară!
Și, în joacă, tu dejoacă, planuri mari de promoroacă!
Și învață, te răsfață, rupe stratul gros de gheață!
Înflorește, și zâmbește! Cântă, plângi! Dar fii! Trăiește!