Mitu e-un băiat de zahăr bun de pus în rodozahăr,
E o formă de protest, când e scoasă din context,
E un vis de bicicletă de-înțelept creier rachetă
Însoțit de zâmbet galben ce face cât mii de galbeni.
Mitu e o nebunie, lecție spre veșnicie,
E o glumă, un răspuns, început de neajuns,
E un dor de mângâiere şi un vis de-apropiere
Încrustat în limbi străine, plaiuri verzi şi dulci lumine.
Mitu a venit ghiduş făcând din suflet culcuş,
Nu mai vrea să plece neam, a rămas lipit de geam,
Undeva acolo sus, în doruri de nepătruns,
În vârfuri de munte-amar, protejat de-un sanctuar.
Trebuie să-nveți că şi tu ai nevoie să fii Mitu,
Să te-apleci spre el atent, că-i de pe alt continent,
Să-i şopteşti cald la ureche un îndemn fără pereche.
Ştiu că poți, aşa cum şi tu reuşeşti să fii ca Mitu.
