Dincolo de pronume, ai şi tu un nume,
Ai vise, o lume, un suflet anume
Şi gânduri mărețe, calde şi semețe,
Ce-mi dărui prin rânduri sărace, drumețe.
Început de viață cu "dumneavoastră",
Primăvară nouă cu mintea fereastră,
Răsărit de soare, amurgul pe mare,
Şi cânturi profunde scăldate în unde.
Un suflet aparte, deschis ca o carte,
Ce-l porți pe umeri, în palme, pe pletele dalbe,
Tăceri adânci, grele - creații spre stele
Şi zâmbet cald, dulce, durerea s-o culce.
Dincolo de declinări şi de mii de adresări
Eşti cuvânt nespus şi gând nepătruns,
Rămâi "dumneavoastră" undeva-n fereastră,
Dor prelung spre "nu", dragă domnule Tu.
