Dialog înstelat

- Bună dimineața, Soare! 

- ...

- Bună dimineața!

- Bună!

- Ai o strălucire aparte. Altfel. Ești o stea specială?

- Mulțumesc.

- Aș putea să stau lângă tine? Știi...eu sunt abia născută. Mică și-ntunecată. Nu pot lumina încă. Și era atât de frig acolo, în neființa din care vin!

- Ai să crești! Ai toată eternitatea înainte!

- Dar acum mi-e frică. Și mi-e teamă să m-avânt, singură, în universul ăsta plin de stele. Și găuri negre. Am să mă pierd.

- Mai sunt și alte stele în jurul meu. Mi-e teamă că nu mai e loc.

- Eu sunt o steluță foarte agilă. Învăț repede și vreau foarte mult să cresc mare. Ca să nu-mi mai fie frig. Promit să nu deranjez cu nimic și să nu stau în lumina altor stele.

- Fie.

Clipe lungi trecură. Cele două stele orbitau una în jurul celeilalte.

Și soarele strălucea. Mut. Încălzind toate celelalte planete.