Motto: Mi-am luat inima, în palme, ș-am adus-o la tine. Am pus-o pe prag, să nu cumva să-ncurce cu ceva pe dinăuntru. Ai simțit-o, ai privit-o și ai tăcut. O inimă atât de mare nu-ncape pe ușă. N-o poate deschide. Inima...n-are mâini.
Mă atrag, către tine, vieți trecute și viitoare, fire invizibile de univers pe care nu le-am putea rupe nici dac-am încerca. Sufletul meu, prizonier în existența asta, încalcă toate regulile ființei umane. Floare carnivoră, îți mușc, devorator, bucăți mari de creier, până când rămâi, și tu, doar inimă. Și dacă-mi ești inimă și inimile n-au mâini...cum ai să-mi poți deschide?
Te privesc, prin sticla murdară, înnegrită de vreme. Și de vremuri. Uneori vine cineva și curăță geamul. Cu lacrimi mari, de ploaie. Te privesc, avid, cum zbori, cum dansezi. Alteori plângi și te faci mic. Mic, mic. Îmi pari atât de singur. Și-aș vrea...
Mă uit atent la treaba asta care ne desparte și nu reușesc să-nțeleg dacă e o ușă care s-ar putea deschide sau un geam fix. Câteodată vii, mă privești. Știi că sunt aici și asta-ți face bine. Nu mi-e frig. Nu mi-e greu. Doar că nu știu dacă vom trece vreodată pragul. Dacă vreunul din noi va avea puterea s-o facă. Dacă e necesar. Și pentru cine. Dacă ție ți-ar face bine. Și mă tem că nu mai știi să stai de vorbă cu inima. Fără cuvinte. Doar tăcând. Din priviri. Cu urlete gâtuite de emoție și de dor.
Stai! Mă văd în oglinda geamului și mă cuprinde teroarea. Noi doi, fără mâini, cum o să ne-mbrățisăm?
Astă iarnă era atât de cald aici, la tine, că nu mi-a fost frig deloc. Am stat cuminte, am învățat, am crescut, am prins culoare. Și curaj. M-am mărit. Dintr-o inimă întunecată și rătăcită am devenit o treabă de-asta 3D , frumoasă, luminoasă. Vie.
Vii, tiptil, și-mi urmărești mișcările. Zâmbești. Zâmbești larg. Bun, blând. Străvechi. Mulțumit și satisfăcut. De parc-aș fi...De parc-ai fi lucrător în sticlă. Sufli și eu prind formă, mă umflu. În pene. Apoi mă-ndepărtezi de căldură și mă răcesc. Mă-ntăresc. Mă conturez.
Ai putea, rogu-te, dacă tot mă dăltuiești atent, să-mi faci și brațe?
Promit, solemn, că n-am să sparg ușa!
