Motto: Etern, pe hârtie, să-mi fii, Poezie!
Și dacă da, și dacă nu,
Și dacă eu îl iubește pe tu,
Și dacă nu, și dacă da,
Așa cum te pe nimenea.
Atunci când eu simt ce simţi tu
Chiar dacă da, chiar dacă nu,
Când doare nu pot respira
Atunci când nu, atunci când da...
Și-n clipe lungi mă zbat, șuvoi
Tumult, durerile din noi
Și-mi spun că nu se poate-așa
Nici dacă nu, nici dacă da.
Curg clipe singure ca plumbul
Și-n van spre ceruri mi-arăt pumnul
Căci știu că viaţa-i tot așa
Chiar dacă nu, chiar dacă da,
Chiar dacă tu, chiar dacă moi,
Pe limba ta, pe limba mea,
În orice clipă voi visa
Să știu de da, să-mi spui de ba.
Și zilele se scurg din mine
Lăsând în urmă lacrimi pline
Și simt că nu vom mai putea
Să spunem nu și să vrem da
Să ne dorim asemenea
Și să-nghiţim cât o durea,
Chiar dacă știu că doar așa
Putem să nu deși e da.
Și trece viaţa printre noi
Ne trec momentele în doi
Și poate că putem și-așa:
De vrem să nu, să spunem da.
Se lasă soarele pe pernă
Și viaţa mi se pare ternă
Și dimineaţa-i tot așa
Chiar dacă nu, chiar dacă da...
Și-mi spun că n-are nici un rost
Că nimic nu-i cum a mai fost
Că poţi să faci cu viaţa mea
Ce vrei să nu, ce vrei să da...
Îmi închid pleoapele greoi
Și simt durerea cea din noi
Mă-ntreb când ne-om mai sătura
Să spunem nu, să simţim da.
Și-mi umplu visele cu somnul
Și nici atunci nu uit de domnul
Fără de care n-aș putea
Să-mi spun că nu, deși e da.
Se scurge soarele prin gânduri
Durerea curge, printre rânduri,
Îţi spun că nu, tu știi că da,
Că fără tine n-aș putea
Să cred că viaţa are rost,
Căci nimic nu-i, nimic n-a fost,
Nimic nu-mi e cum îmi era
Pe când eu nu deși tu da.
