Mă doare stâng, lichidian şi hemoragic tot trupul. Până în sufletul care ştie, subconștient, conștient, mintal şi inconştient, faptul că studiul, practica şi experiența îți permit să mă ştii mai bine decât mă ştiu eu însămi.
Azi mă uiți...acolo, îngenunchiată, pe covor de catifea. Albastră.
Străvezie, nu mă mai vezi.
Nu te simt.
Mă privesc şi nu îmi mai sunt.
Mă cuibăresc iarăși, și mai adânc, invizibilă, în cald.
Mă uit.
